Tu inca mai crezi ?

Hai sa scriem un roman. Stim cu totii ca dragostea e doar pretext pentru povesti. Alba ca Zapada s-a iubit cu toti piticii, frumoasa din padurea adormita se lasa sarutata de necunoscuti, si poate doar Alice mai lasa iluzia unei povesti paradoxal de realista. A mai sesizat cineva ca, in Tara Minunilor, iubirea nu-si are locul ? E Tara Minunilor, nu tara iluziilor.

Cand realitatea iti trage o palma

Imi place sa ma las purtata de vise
Trasa de mana, invartita de vant
Doare
Aproape la fel de tare ca o injectie
Aproape la fel de tare ca atunci cand te-am rupt din mine
Te-am aruncat in negura uitarii
Si ai murit acolo.
Privesc in ochii tai de cadavru
Sti ce e amuzant ?
Acum par mai vi. Esti mai adevarat mort, decat atunci cand respirai.
Eu respir acum sperante
Libertati
Vise
Catusele pe mai tarziu.
Real sau ireal, acum exist doar eu.

"I wanna be perfect."
"I felt it.I was perfect."
Da si nu.
Perfect ? Cum ? De ce  ?
Oricat de perfect ar parea, dintr-un anumit unghi, tot are un defect.
Perfectiunea....la fel de relativa si ca si libertatea. Depinde de unde privesti, si ce vrei sa vezi defapt.

Am inteles ca fluturii fac rau la stomac,fiindca stii tu,zboara cat e ziua de lunga.
Cred c-o sa-ncep sa mananc pietre si sa visez la trecut,eu zic sa lasam viitorul in pace.
Stiati ca niciodata nu traim in prezent ? Credem ca invatam din trecut,tanjim dupa viitor si alergam dupa el,iar prezentul devine doar un mijloc de a merge mai departe. Suntem atat de disperati sa ajungem sa traim, incat nu mai traim niciodata.

Azi mi-am tatuat ceva pe creier.
Asa, macar o sa stiu doar eu ce cicatrici mai am.