Mi-e frică. Habar n-am de ce, dar îmi e al naibii de frică.
Mi-e groază să deschid ochii, dacă o să dispară totul ? Sau dacă totul e real ? Mai adevărat decât pot eu să suport...
Vreau să dorm și să mă trezesc la vară...da.mă deprimă primăvara, every fucking time.Tocmai pentru că natura renaște... Dar nouă de ce nu ni se dă șansa să renastem ? Vreau să fiu o primăvară, să îmi iasă ghiocei din nas, să îmi plouă din ochii și să apună soarele după tâmpla mea.

Cred ca jumatate din muschii corpului meu m-ar uri, daca ar putea. Si toate firele tale de par. Si toate lacrimile pe care le-ai risipit.
Sti, eu pe tine nu te-as uri niciodata. Nu meriti domne',nici sa ma scurg prin venele-ti seci, cu toate ca ma obligi sa-ti colind gandurile toata ziua.
Eu te-am expulzat definitiv, ce-ai zice sa-mi dai drumul si sa treci mai departe?
Nu vreau sa ma iubesti. Uraste-ma, daca te face sa te simti mai bine, dar coboara-ma de pe piedestal.
Nu sunt sfanta, imi amintesc cum ma sarutai, pios...ca pe-o icoana. Sunt doar Maria, nu Fecioara Maria. Dragule, priveste mai adanc in ochii-mi verzi, sa-ti dispara iluziile divine.

As scrie...

As scrie pentru tine, dar n-am nimic sa-ti spun.
As scrie pentru altii daca as avea ce.
As scrie pentru mine, dar asta am facut mereu.
Si atunci, pentru cine sa mai scriu?

Te-ai uitat in ochii mei si mi-ai spus " Ai un fulg pe geana. Din nou. Tie mereu ti se aseaza fulgii pe ochi. De aia nu vezi niciodata adevarul ? Da, cred si eu ca vezi totul frumos cand ai fulgi pe gene."
Da, poate am fulgi pe ochi. Am un strat moale de zapada ce mi s-a asternut in suflet, ma protejeaza.
Mi-amintesc cum stateai pe balcon, te pierdeai privind spre orizont, trageai din tigara aia la fel de insetat cum as fi fumat eu viata din tine.
"De as avea un aparat acum."
Nu dragul meu, niciun aparat n-ar fi putut surprinde momentul ala, fiindca niciun aparat nu are gene, sa se astearna fulgii pe ei.

Si acum ma intreb...pentru cine am scris ?

Scrie-mi un roman in care mor. Vreau sa ma faci muza ta, sa te-ndragostesti de mine si sa ma omori cu cruzime. Oare si pe tine te doare cand moare personajul tau? Ma simt Phoenix, dupa cate povesti m-au ucis si cate vieti noi am primit la fiecare carte citita. Vreau sa moara cineva alaturi de mine, inchide-ma in carte, fa-ma rea, si lasa cititorul sa imi planga existenta.

Tot ce vad in jur sunt oameni fericiti radiand iubire, ce par ca si-au gasit marea dragoste.
Sau macar traiesc o iluzie draguta.

De ce si incotro atata graba ?

Nu vreau sa-mi gasesc marea iubire la 17 ani,merci. 

Nu vreau sa alerg dupa "dragostea adevarata" de parca as muri maine. 

Dar totusi, macar stim ce-i aia ?

Pentru tine ce e ? Tu ti-ai gasit "marea dragoste"? 

Ei bine, eu vreau sa sufar. Vreau sa ma doara. Vreau sa fac acum greseli, cu consecinte usoare, nu mai incolo, pentru toata viata.

Dar totusi, nu am de gand sa fug.

Colaj

Ai fum-n ochii si scrum in par. Tigara aia te-a absorbit cu totul, vad in tine tutunul cu gust rau, acelasi de acum cativa ani.

Sti...nu te iubesc. Nici macar nu te plac. Existi sau o sa te creez eu ?

Imi simt sufletul ca o scrumiera, in care am stins toate necazurile. Spre deosebire de tine, eu am de gand sa cresc flori intr-o scrumiera. 

Numeste-ma excentrica, dar sunt un colaj de ciudatenii.

E intuneric aici. Si frig. Si gheata.
Cred ca i-a inghetat si constiinta. E greu sa locuiesti intr-un om rece.
Oare inima mai bate ? Nu se mai aude...poate a  adormit si ea, plictisita de delasare.
Si gandurile l-au parasit. A incetat chiar si sa mai gandeasca ?
Ma simt singur aici inauntru . Totusi, parca e o noua lume. Parca e o noua gazda .
Prin ochii sai nu vad decat statui vii, alergand spre nicaieri, cum obisnuia si el sa faca.

Tu inca mai crezi ?

Hai sa scriem un roman. Stim cu totii ca dragostea e doar pretext pentru povesti. Alba ca Zapada s-a iubit cu toti piticii, frumoasa din padurea adormita se lasa sarutata de necunoscuti, si poate doar Alice mai lasa iluzia unei povesti paradoxal de realista. A mai sesizat cineva ca, in Tara Minunilor, iubirea nu-si are locul ? E Tara Minunilor, nu tara iluziilor.

Cand realitatea iti trage o palma

Imi place sa ma las purtata de vise
Trasa de mana, invartita de vant
Doare
Aproape la fel de tare ca o injectie
Aproape la fel de tare ca atunci cand te-am rupt din mine
Te-am aruncat in negura uitarii
Si ai murit acolo.
Privesc in ochii tai de cadavru
Sti ce e amuzant ?
Acum par mai vi. Esti mai adevarat mort, decat atunci cand respirai.
Eu respir acum sperante
Libertati
Vise
Catusele pe mai tarziu.
Real sau ireal, acum exist doar eu.

"I wanna be perfect."
"I felt it.I was perfect."
Da si nu.
Perfect ? Cum ? De ce  ?
Oricat de perfect ar parea, dintr-un anumit unghi, tot are un defect.
Perfectiunea....la fel de relativa si ca si libertatea. Depinde de unde privesti, si ce vrei sa vezi defapt.

Am inteles ca fluturii fac rau la stomac,fiindca stii tu,zboara cat e ziua de lunga.
Cred c-o sa-ncep sa mananc pietre si sa visez la trecut,eu zic sa lasam viitorul in pace.
Stiati ca niciodata nu traim in prezent ? Credem ca invatam din trecut,tanjim dupa viitor si alergam dupa el,iar prezentul devine doar un mijloc de a merge mai departe. Suntem atat de disperati sa ajungem sa traim, incat nu mai traim niciodata.

Azi mi-am tatuat ceva pe creier.
Asa, macar o sa stiu doar eu ce cicatrici mai am.