Si ploua.Stropii de ploaie imi amintesc de primele lacrimi...inocente pierdute in intunericul nepatruns al noptii.Monotonia si linistea absurda acopera orasul.Pasesc cu ochii in lacrimi pe strazile goale,nimeresc o balta si rad.Rad de tot ce am facut,de prezent si de ce va urma.Si stiu ca nu va fi soarele meu,azi e ploaia mea.Fiecare are calea sa,dimineata sa;eu am ploaia.Azi,asta mi`a mai ramas.Nostalgia adolescentina ma face sa iubesc ploaia...DA!Azi iubesc ploaia ce`mi mangaie parul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu