Poate ar trebui sa ma obisnuiesc sa fiu dezamgita.Ar trebui sa inteleg ca increderea e doar o iluzie.Ar trebui sa inteleg ca 5 din 10 propozitii sunt minciuni.Ar trebui sa inteleg ca singurul meu prieten sunt eu.Si ar trebui sa inteleg ca nimeni nu ma va iubi pentru ceea ce sunt.Si chiar daca o va face,nu va merge pana la capat.De la „a trebui” pana la „a se intampla” mai e mult.
Si vreau sa iti scot creierul,sa il intorc pe toate partile,sa fie noua mea jucarie,sa iti suflu in el doar iubire,sa te fac fericirea in persoana,sa iti distrug amintirile,si sa`ti creez noi sentimente.O noua iubire,tot pentru mine,doar ca fericita.Vreau sa te recreez,asa cum ar fi trebuit de la inceput,vreau sa sterg,sa uiti,sa ierti,si sa nu`ti pese.Vreau doar sa ma iubesti.Si sa radiezi de fericire.Pacat ca timpul e cel mai mare criminal de suflete,da,timpul ajuta la iertare,dar tot el mareste agonia si durerea.Timpule,fi naibii reversibil !
Si cel mai mult urasc cand zic unii „Mai stii cand eram si noi asa!?”(privind la copii cu maxim 10 ani mai mici).Da,stiu,si tocmai d`aia urasc sa ma gandesc.Cand am crescut asa?Cand ma gandesc la „mine mica”,ma gandesc si la greselile de atunci,la greselile de dupa,si la cele de acum.Ma gandesc ca,acum,vreau sa ma joc ascunselea.Acum,vreau sa fug ca proasta`n ploiae,si sa mananc zarzane din cine stie ce pom,dar daca ti`as zice tie asta,mi`ai rade`n fata.De ce?Ca`s a dracului de imatura.Ca`s a dracului de visatoare,a dracului de copilaroasa,si a dracului de jucausa.Ca vreau sa am din nou 5 ani.Nu mai mult.Sau vreau sa fiu proasta.
Frustrare
Privirea ta imi sageteaza capul
Oamenii stiu deja de ce am atatea petece
Am cicatrici chiar pe tot corpul
Clipesc greu,respir sacadat,dar nu te gonesc,
Hotule de suflete.
Sunt multi oameni care inoata in mine.
Dar toti au fost modelati de tine.
Unii te admira,altii te viseaza,
Dar majoritatea construiesc fortareata si portile
Care sa te tina afara din mine.
Desi ai fost expulzat din propria`mi esenta,
Ranile nu se vindeca.
Cred ca trebuie sa te intorci
Sa`mi peticesti din nou partile vatamate.
Si as vrea sa scriu.Blog.Ce cuvant sec J.Dar totusi as vrea sa revin,s`o dau in bara cu postari seci,si poate sa uimesc cu unele idei.M`as apuca sa te descriu,sufletule,printr`o 1000 de cuvinte,si 100 de povesti,10 sentimente,si 1 persoana.M`as apuca sa te critic,prin 1000 de greseli,100 de defecte,10 intamplari,si o singura consecinta.
Te pierd in universul jucaus al unui copil absent.Te caut in nestire,te caut sub o pleoapa,te caut in urechile lor,te caut in mintile lor,te caut in fiintele lor,dar te caut degeaba.Am uitat.Am uitat ca adori sa te ascunzi,te cuibaresti in inima mea si astepti,astepti sa te gasesc,sa te trag afara,si sa`mi ghidezi pasii spre locul nostru,spre centrul pamantului,spre locul meu,spre inima ta.Ne gasim locul,ne facem mititei,si asteptam.Nu asteptam sa ne gaseasca,asteptam sa inceteze sa ne caute,ei ne cauta in lucruri materiale,obiecte si oameni,dar noi ne pierdem in priviri,gesturi si cuvinte.Ne ratacim in sufletele lor goale,si incercam sa le lasam umpic din dragostea noastra,sa stie ca am fost acolo,si sa ne caute si ei.
Te iubesc cu lacrimi si suspine,zambete si surasuri,adieri si dimineti.Te iubesc,dar nu te iubesc in rime,te iubesc in sentimente,si in speranta.Te-am iubit in trecut,prezentul te iubeste,si viitorul e iubire.Poate,acum,in randurile astea,te iubesc prea mult.Pai,te iubesc si de rezerva,si pentru vremuri grele,si pentru euforie.Te iubesc suparata,rasfatata,si lingusitoare,Te iubesc printre soaptele noptii,si roua diminetii.Te iubesc printre lacrimi dulci,cuvinte amare,si sentimente confuze.Te iubesc in esenta,cu subinteles,dar totusi,evident.
Hei,nu fi rea.Nu rade,nu plange,dar totusi,nu te preface ca nu simti.Stii si tu,stim si noi,ca dincolo de fecioara de fier,e un suflet.Trebuie sa fie.Nu uita,oricat de singuratic ar fi,oricine are nevoie de prieteni.Si daca nu are,e bine sa ii ai,macar de rezerva.Trece-ti prietenii pe lista,dar trece-i titulari,titulari in inima ta.Mereu vor fi acolo.Si daca nu vor fi,tu nu ai nevoie de ei,nu?Ps.Orice,doare mai tare cand duci singur/a.
Minti.Construiesti un zid de minciuni,dincolo de care nimeni nu mai stie cine esti.Le zici tuturor ceea ce vor sa auda,si uiti chiar sit u care mai e adevarul.Incet,incet,bolovan cu bolovan iti constroiesti propria fortareata intre ce ai devenit,si ce esti cu adevarat.Dar,dincolo de zid,totul se prabuseste.Visele,sperantele,si tot ce ai realizat.Te intorci,te caiesti,si regreti.Distrugi zidul,dand jos caramida cu caramida,si stergi fiecare minciuna zisa.Revii,acolo unde iti e locul,pretuind mai mult tot ceea ce iti ofera viata.[4:50 - 7:50 AWESOME]
