luni, 10 noiembrie 2014

Sunt si eu un copac

Sunt un copac. Copacii au ceva misterios si impunator, dar totusi inexplicabil, la fel cum si eu am.
Sunt un copac. Pentru ca la fel ca ei, am radacinile bine infipte in pamantul unde am crescut si-n muntii care m-au vegheat.
Sunt un copac. Caci ei isi pierd frunzele toamna, si asemenea lor am si eu toamna sufletului meu, atunci imi pierd lacrimile si linistea.
Sunt un copac. Nu pot sa ma feresc din calea ploilor si nici sa ma opresc din crescut.
Sunt un copac. Trunchiul imi ramane acelasi, dar totusi imi schimb coroana in fiecare primavara.
Sunt un copac. Si trec peste mine anotimpuri, zapezi, dureri, furtuni, dar nimic nu ma doboara.
Sunt una cu natura. Sunt un copac, un spirit tanar. Sunt un puiet.