Genele ți se dezlipesc ușor...
A fost o noapte lungă.Capul ți-e cu 5 kg. mai greu și ultima gură de whiskey incă te mai gâdilă pe gât.
Ai înecat-o în alcool, pe la două dimineața i-ai pierdut chipul în a doua sticlă.
Știai că nu o să dureze...Dar pentru o noapte,
ura a murit și iubirea înoată vie prin amintirile tale,
având părul negru și ochi albaștri.
Uneori, demonii sunt frumoși, încât ai rămâne in Iad, amețit de aburii alcoolului.

Toti se iubeau prin mansarde. Eliade suferea in ea,si imbatat de magia opiului se iubea frenetic cu ilealul oriental.
Nu mai visam idile in parcuri, tanjim dupa iubiri in mansarde, intre pereti nelinistiti, in bataia ploii cand lumanarea isi canta propriul priveghi.

Mi-e frică. Habar n-am de ce, dar îmi e al naibii de frică.
Mi-e groază să deschid ochii, dacă o să dispară totul ? Sau dacă totul e real ? Mai adevărat decât pot eu să suport...
Vreau să dorm și să mă trezesc la vară...da.mă deprimă primăvara, every fucking time.Tocmai pentru că natura renaște... Dar nouă de ce nu ni se dă șansa să renastem ? Vreau să fiu o primăvară, să îmi iasă ghiocei din nas, să îmi plouă din ochii și să apună soarele după tâmpla mea.