3 zile, 100km, Munții Brețcului si povești de minisilvicultori

Pentru succes garantat se iau o mână de minisilvicultori entuziasmați, un cunoscător al florei, o ploaie zdravană, noroi cât la Electric Castle, un traseu cât o zi de post și niște pante „de neam prost”.

Ziua  1 : Covasna – Palfei – Poiana lui Iacob – Zârna – La Butuci – Poarta Vânturilor – Vârful Lăcauți

Tura s-a anunțat promițătoare incă din prima treime în care am avut parte de mai mult noroi decât ne puteam dori. Dacă regretam că am ratat Electric Castle, acum putem spune că am trăit experiența mocirlei într-o altă variantă, fară cizme de cauciuc și Parol Stelar pe fundal, dar cu bocanci uzi și lătrat din belșug.

Tracțiunea 4x4 sau varianta „cățărat in 4 labe” s-a dovedit salvatoare înainte de Palfei, unde am înnotat printre crengi și trunchiuri de arbori căzuți, pe o pantă numai bună de săniuș. Dar fericirea de a ne vedea in poiană nu a avut viață lungă…

În față ne aștepta  Zânga, alias „panta prostului”, „urcuș de-a-n boulea” , sau alte apelative sugestive, provocare pe care am acceptat-o  după ce am decis că ruta ocolitoare nu era o opțiune. Secretul succesului pe Zânga a fost motorul in 2 timpi, mod in care am urcat cu toții : 10m – huh – huh  - 10m – huh – huh – Mai e mult!? - Huh – murim – huh.

„La butuci” deja eram „pe butuci”, dar ne-a revenit zâmbetul cand cina ne-a ieșit in cale : Piciorul caprioarei și gălbiori peste tot! Evident că desertul care ne aștepta in tufe s-a mâncat pe loc, trupa noastră transformându-se intr-o turmă de oi la păscut de fragi si afine. Dar nu, nu regretăm și nu recunoaștem nimic!

Ultima porțiune a fost plimbarea zilei, cu admirat de molidișuri și identificat de plante, inginerii în ale reparațiilor de bocanci, un apus de vis și o doză zdravănă de adrenalină : cocoț la liber pe antena de 33m de pe vârful Lăcăuți. Ne-a plăcut, mai facem!

Ziua 2 : Vârful Lăcauți – Golgota – Chiișoara – Olveș – Beceg – Drumul Comandăului

Cum zice E.M.I.L, dimineața aerul curat ne-a cam spart fața... Totuși, oboseala ni se citea cu greu datorită zâmbetului care ne înghețase pe buze, odată cu care ne congelasem și noi! Mulțumită frigului care ne gonea am coborât cu spor Golgota (pantă care-și merită din plin numele!), dar nu fără să ne indopăm din nou cu „căpșunica mai mică”, cum au fost porecliți fragii.

Pentru mine ziua de Sâmbată  a continuat cu o tură de pedalat până la Șinca Nouă și o a 2a doză de adrenalină : tiroliană la apus, de pe Viaductul Podu' Ilii (Big up CPNT) !

Ziua 3 : Șinca Nouă - Zărnești

Duminica a început cu un răsărit în hamac și o plimbare prin roua rece, care a distrus orice urmă de oboseală. Drumul înapoi Șinca – Zărnești mi-a oferit toate motivele să continui să pedalez singură : ocazia de a mă răcori intr-un pârâu, libertatatea de a mă transforma într-un mic Martinel la fiecare tufă de zmeură de pe traseu și o porție considerabilă de corcodușe, amintindu-mi că voi fi mereu copil.

3 zile, 100km, 2 munți, febră și la mușchii pe care nu știam că-i am...dar  nenumărate zâmbete, peisaje  și momente de povestit nepoților!