duminică, 11 octombrie 2015

Nu maturati frunzele!

Lăsaţi-le să ne cânte sub călcâie, să plângă în bătaia vântului şi la loviturile ploii!

Lăsaţi-le să creeze covorul tomnatic care ne e atât de drag!

Lăsaţi-le pe pământ, să ne-npiedicăm de ele, când umblăm cu ochii spre cer şi coroane goale!

Lăsaţi-le să fie aşternut pentru castanele căzute şi plapumă pentru asfaltul rece!

Lăsaţi-le să fie.

Un comentariu: